Bolile bujorului

Patarea bruna a frunzelor (Cladosporium paeoniae). Pe extremitatile frunzelor apar pete mari si rosiatice, uscate, care se rasucesc In sus. Patarea bruna apare mai ales primavara, cand temperaturile sunt scazute. Boala se combate inca din toamna, prin taierea tulpinilor si frunzelor bujorului pana la nivelul pamantului; daca apar probleme in perioada de vegetatie, bujorul trebuie tratat de 3-4 ori cu fungicide speciale.

Mucegaiul cenusiu al bujorului. Pe frunzele lastarilor tineri apar pete brune, care apoi se Intind si inspre frunzele mature, boboci si flori. Boala apare in perioadele foarte ploioase si poate fi combatuta prin evitarea excesului de umezeala si tratarea bujorului cu fungicide.

Rugina bujorului. Simptomele acestei boli includ aparitia unor pete galbui pe frunze, tulpini si bractee, insotite de spori pe partea cealalta; in timp, frunzele devin cenusii, se usuca si cad. Aceasta boala apare din cauza umiditatii excesive. Pentru combatere, resturile vegetale ale bujorului, care se taie toamna, trebuie arse - in nici un caz lasate pe pamant; alta metoda este plantarea bujorului intr-un loc insorit si uscat.

Putrezirea bazei plantei se manifesta printr-o arsura uscata si maronie care apare in partea de sus a radacinii, care apoi slabeste si ofileste planta. Aceasta boala se combate prin tratamente cu fungicide.

Patarea inelara a bujorului este provocata de un virus ce se manifesta prin aparitia unor ete necrotice, inelare. Bujorul nu mai infloreste abundent, iar bobocii care se deschid sunt mici. Raspandirea bolii se previne prin indepartarea plantelor infectate.